Tunnel vision

Omul prezentului, ca sa inteleaga mai bine un lucru, isi restringe cimpul vizual si focalizeaza pe un spatiu restrins. Din pacate pentru el, dupa ce termina treaba, continua sa priveasca lumea printr-o teava... Avem astazi de a face cu o gramada de oameni, toti convinsi de adevarul tevilor lor, fiecare in contradictie cu TUNNEL VISION al celuilalt...Noi, cei din tribune, sintem consternati de lipsa de actiune din teren, cind toti jucatorii sint incapabili sa prinda mingea in vizor, dar sa mai si articuleze vreo faz de gol...Te si miri ca in atare situatie societatea mai si functioneaza ...De obicei, de-a lungul istoriei, cind se ajunge intr-o faza dintr-astea, intervine un cataclism caritabil care repune lucrurile in ordinea fireasca dupa un necesar, punct si de la capat.

Toolkit

Sintem nemultumiti de tara in care traim. Unii duc rationamentul mai departe si afirma ca sint nemultumiti de conationali, dar asta ar trebui sa-i includa si pe ei, nu sa-i excluda. Era ceva daca recunosteam ca nu sintem multumiti de noi. Nu in public, suna masochist si cabotin. Doar in interior. Cind te nemultumeste gunoiul de dupa usa, in final ajungi sa-l stringi. La nivel personal insa gunoiul e amestecat de-a valma cu lucruri utile si o curatenie fara discernamint risca sa verse odata cu laturile si copilul din cadita. Acesta este cazul celor care se debranseaza de la societate si adopta un guru si filozofia lui spalatoare de creier. Nu taticu, aici trebuie procedat temeinic si sistematic, ca atunci cind cineva a preluat o afacere pe butuci si identifica mergind pe teren cu blocnotesul in mina ce mai poate fi folosit si ce nu. Pentru aceasta trebuie sa ne intoarcem un pic in urma, sa ne rescriem codul de valori. Sa definim clar ceea ce este bun sau rau, indiferent daca ne place sau nu. Sint si parti rele care fac parte din noi, dar sprijinindu-ne pe cele bune, le vom da afara pe rind. In realitate nici nu vorbim de lucruri bune sau rele, ci de calitati folosite corect sau inadecvat, asa cum cineva poate sa incerce sa bata cuie cu clestele in locul ciocanului. Deci avem de facut mai intii inventarul uneltelor pe care fiecare le are in lada de scule proprie. Fiecare are dotari diferite, asta ne face diferiti. Si fiecare, alege sa faca cu ele bine sau rau, in functie de tabara din care vrea sa faca parte, a binelui sau a raului. Declarativ, toti vrem binele dar ceilalti ne obliga sa fim rai. De aici incepe problema,dam cu codul de valori de pamint cu prima ocazie, in schimb ne place eroismul si integritatea personajelor din "Stapinul Inelelor", tocmai pentru ca ele ne lipsesc. Daca le-am fi avut, ni s-ar fi parut banal si normal, nu se mai uita nimeni la film...

new world

Cind descoperi o lume noua , un continent nou , dai peste o multime de minunatii. De obicei omul cade pe spate cind da prima data cu ochii de girafa. Am uitat ce uimire generala si ce interes genera in Colosseum intrarea animalelor exotice nemaivazute: elefanti , hipopotami , crocodili. Si mai ales tehnologiile si materialele lumilor noi. Cum a fost bumerangul sau sarbacana? Cum a fost focul grecesc?..Orice noua deschidere este de fapt un nou orizont de cunoastere , nu doar o noua lama la briceag..Am uitat efuziunea generala si starea de spirit speciala a inceputului erei industriale cind la fiecare luna aflam noi minunatii: noi descoperiri geeografice , noi elemente chimice , noi principii stiintifice care nu doar uimeau si declarau perimate sute de ani de traditie tehnica , dar si reconstruiau civilizatia dupa ce demolau vechile tehnologii. Edison scotea la foc automat becul cu incandescenta , telegraful automat , tramvaiul electric , inregistratorul audio , Tesla tubul cu neon , generatoarele electrice , motoarele de curent alternativ..lucruri serioase , fiecare luat in parte a impins civilizatia inainte pe kilometri..Asta a fost..Acum traim cu impresia ca manualele s-au terminat de scris , stiinta este cunoscuta din cap la coada , nu ne mai ramine decit sa despicam firul in patru , sa ne uitam la meci , cel mult , sa mai adaugam o noua lama la briceag. Nu mai vedem la capitolul inventii principii noi , doar acelasi lucru dar facut un pic mai mic , mai usor , mai SLIM..Parca s-a terminat cartea de fizica..Stim oare tot? Nu. Ba mai mult , uitam. Eratostene parca , in evul mediu , s-a prins ca pamintul e rotund. Cam tot pe atunci i-au calculat si diametrul. Cu metrul de atunci..Avem un cer deasupra capului , dar nu ne intereseaza , ghicitorile cerului sint mute pentru noi. Lumea e aceeasi , noi sintem diferiti , si nu in mai bine. Si daca viata nu mai are gust , e vina noastra. La un moment dat , cineva va deschide usa si inauntru va patrunde aer curat. Si unii-si vor aduce aminte de lumea de afara pe care au ignorat-o un timp..

steag

Ca si o carte , un steag induce o stare de spirit. E mai simplu sa ne gindim la vremurile apuse , steagul reprezenta suma tuturor faptelor savirsite la umbra lui , oricine il vedea , asta ii venea in minte. Steagul e ceva special , indica o prezenta , ca cineva e la post. Steagul indica un purtator , ca cineva e de straja , ca sustine ideea pe care steagul o reprezinta. FENG SHUI-ul si credinta tibetana spun ca vintul poarta informatia steagului in cele patru zari. Din moment ce in era tehnologica , cam doar steagul a mai ramas acelasi ca in vremurile apuse , s-ar zice ca lumea recunoaste acest lucru. La nivel personal , fiecare are un steag. El afirma mai mult incotro merge individul , decit cine este. Pentru ca de fapt directia de deplasare il identifica cel mai mult. Steagul personal comunica Universului de partea cui lupta individul si reprezinta ecoul faptelor sale trecute si directia celor viitoare. Un razboi civil sau de partizani e mai distrugator decit unul conventional , tocmai pentru ca armatele nu au uniforme , si mai ales pentru ca nu au steaguri la vedere. Multi cauta sa-si camufleze steagul personal , il ascund sus , dar in final si acolo poate fi zarit. Dupa o anumita virsta , omul capata fata pe care o merita , pe ea raminind intiparite ecourile sentimentelor mai des traite. Aceasta si cu calitatea senzatiei prezentei individului informeaza destul de clar cu privire la ceea ce sta scris pe steagul sau personal.

carte

Inainte , lumea citea mai mult. Evada din realitate in imaginar , naviga nevazut in mijlocul actiunii , sustinea eroul de care se simtea legat afectiv , sau cu care se identifica. Intr-un fel , participa la poveste. Filmul nu reuseste decit cu greu sa egaleze cartea , mai ales daca vizionarea se face in grup-transpunerea in imaginar e ceva personal , are ceva intim. Dar ca si in cazul unui film bun , o carte buna o numim astfel , daca apreciem starea de spirit pe care ne-a lasat-o cind am inchis cartea. Calitatea senzatiei , ecoul ramas , este ce am obtinut. De fapt pentru asta am citit cartea.A fost nevoie de toate acele cuvinte din carte ca sa ajungem la aceasta stare de spirit. Cam fiecare are in sertarele sufletului citeva ecouri mai deosebite , stim despre ce vorbim. Intorcindu-ne la carte putem filozofa : sistemul de limbaj e perimat din moment ce ne-a trebuit atita timp cit sa citim o carte ca autorul sa ne comunice in final o stare de spirit. Dar macar in conditiile acestea , daca mai sintem capabili de sentimente inalte , inseamna ca nu ne-am degradat de tot. Si mergind mai departe cu gindul , putem concluziona ca undeva , unii comunica doar la acest nivel , in acest mod , fara cuvinte , doar emitind senzatii complexe ca si ecoul ramas in urma inchiderii cartii.