carte

Inainte , lumea citea mai mult. Evada din realitate in imaginar , naviga nevazut in mijlocul actiunii , sustinea eroul de care se simtea legat afectiv , sau cu care se identifica. Intr-un fel , participa la poveste. Filmul nu reuseste decit cu greu sa egaleze cartea , mai ales daca vizionarea se face in grup-transpunerea in imaginar e ceva personal , are ceva intim. Dar ca si in cazul unui film bun , o carte buna o numim astfel , daca apreciem starea de spirit pe care ne-a lasat-o cind am inchis cartea. Calitatea senzatiei , ecoul ramas , este ce am obtinut. De fapt pentru asta am citit cartea.A fost nevoie de toate acele cuvinte din carte ca sa ajungem la aceasta stare de spirit. Cam fiecare are in sertarele sufletului citeva ecouri mai deosebite , stim despre ce vorbim. Intorcindu-ne la carte putem filozofa : sistemul de limbaj e perimat din moment ce ne-a trebuit atita timp cit sa citim o carte ca autorul sa ne comunice in final o stare de spirit. Dar macar in conditiile acestea , daca mai sintem capabili de sentimente inalte , inseamna ca nu ne-am degradat de tot. Si mergind mai departe cu gindul , putem concluziona ca undeva , unii comunica doar la acest nivel , in acest mod , fara cuvinte , doar emitind senzatii complexe ca si ecoul ramas in urma inchiderii cartii.